Revolta unei doctorande românce din Japonia

Fara comentarii ...

Revolta unei doctorande românce din Japonia

Nu e nici iad, nici apocalipsă. Aici nimeni nu s-a bătut pe zahăr!

Cecilia Ioana Manoliu trăieşte în Japonia de trei ani şi este doctorand în Ştiinţe Politice la Universitatea din Tsukuba. A supravieţuit cutremurului şi a trăit pe propria-i piele consecinţele unui tsunami.

Supărată şi nervoasă din cauza felului fatalist şi distorsionat în care presa prezintă evenimentele din Japonia, Cecilia Manoliu a făcut câteva precizări: "Nu e nici iad, nici apocalipsă. Nimeni nu s-a bătut pe zahăr aici, deşi am trecut printr-un cutremur cu 300 de replici, tsunami şi o centrală nucleară avariată. Sigur au fost zone extrem de avariate, dar în materie de civilizaţie Japonia nu a fost dată înapoi nici măcar cu o zi"

Cecilia Manoliu a fost extrem de dezamăgită de imaginea românilor care se înghesuiau la supermarket pentru "a prinde" măcar un kilogram de zahăr gratuit. Şi, asta, în ziua în care japonezii făceau bilanţul victimelor.

Într-un mail trimis pe adresa gândul.info, semnat de Cecilia Ioana Manoliu, Cecilia precizează:

"1. Universitatea m-a intrebat ce fac, ambasada nu

  2. Japonezii m-au intrebat ce fac, ambasada nu

  3. Administratorul blocului a venit imediat dupa cutremur sa vada ce face blocul, nu casa lui. Nu m-a lasat in strada si mi-a dat un nou apartament in aceeasi zi

  4. Ai nostri se bat pe zahar fara cutremur. Aici dupa cutremur, tsunami si centrala nucleara avariata nu se bate nimeni pe nimic

  5. Romanii cauta iod sa se vindece de presupuse radiatii, japonezii se duc la munca

Miercuri scolile erau deschise. Romanii dezbat daca luna o sa ne cada în cap, japonezii caută supravietuitori de 7 zile in continuu si la adaposturile pentru refugiatii din zonele afectate au anuntat ca au mai multi voluntari decat e nevoie.

Ce iad in Japonia asta!"

Sa-i zicem "taxa pentru mediu (de afaceri cu masini)"

Cu orice pret trebuie pastrat acet bir catre posesorii de automobile asa ca hai sa-i spunem taxa pentru mediu ca da mai bine. Se pare ca uneori politicul nu ne minte in toate situatiile si cele mai perverse moduri cu putinta acum incercam sa pastram o lege care e clar ca are acelasi scop ca si pana acum, perceptia unei taxe care nu are nici o justificare si care va merge in aceleasi destinatia ca si pana acum. Ultima moda de a obtine ceve este sa punem pe seama ecologie.

Uninominal nevalidat, iresponsabilitate sau refuz?

Participarea scazuta a dus la invalidarea referendumului pentru uninominale. Putem sa spunem ca este un multe si lansa diverse opinii cert este ca romanii nu sunt dispusi sa mai interactioneze cu politicul. Dincolo de rezultate si validari un mare rol in aceasta neparticipare il au aceeasi politicieni de care foarte multi sunt satui. Spun asta caci personaje importante din partide politice din partide care insa nu au obtinut rezultate foarte bune sau chiar alti formatori de opinie si chiar ziaristi au transmis un mesaj ascuns impotriva participarii la vot. Este insa probabil un rezultat al vointei politicului caci odata ce transmiti electoratului un mesaj de nu a vota indiferent sub ce forma are loc acest mesaj se obtine ceea ce sa vazut, pe de alta parte ne place sau nu ne place electoratul roman nu este destul de matur si responsabil pentru asi asuma opinia oficial.

Datorie si constiinta

In 25 septembrie dupa cum bine se stie a avut loc un referendul, considerand ca este o datorie a fiecarui cetatean sa isi exprime voita. Desi a trebuit sa fac un drum de peste 500 km dus intors si parasit de orice farama de roman am fost ca de fiecare data la votari cati consoder ca este de datoria noastra sa mergem sa ne dam cu parerea atunci cand suntem chemati. Fie ca in general ne exprimam sau nu in raport cu actiunile politicului avem datoria de a merge sa ne exprimam alegerea.

Negativism sau ignoranta … ?

Incercam sa comunicam si sa vedem lucrurile bune din ceea ce ne inconjoara, sau pur si simplu cand nu suntem de acord cu starea de fapt ignoram sau negam. Foarte multi incercam sa ne lepadam de ceea ce candva era viata noastra de zi cu zi. Uneori cand plecam de pe locurile in care am facut primi pasi sau am vazut prima raza de soare incercam sa gasit tot felu de argumente in a nu ne implica in a schimba ceva acolo unde candva eram si noi o particica din ceea ce se numeste comunitate. De cele mai multe ori ne doare atunci cand incerc sa schimbam ceva in mentalitate si in perceptia generala despre societate iar ceilalti pur si simplu ignora orice atitudine pozitiva. Uneori putem spune ca este o atitudine normala sa nu te identifici cu lucrurile mai putin frumoase dar poate este aczul sa ne intrebam ce este mai usor sa critici sau sa conctruiesti. Poate ar fi mai bine pentru intreaga comunicate in general ca uneori sa nu ne retragem si sa incercam sa ne implicam atat cat putem. Putem sa ne implicam de la simpla expunere a ideilor noastre chiat daca nu suntem luati in seama. Trebuie sa perseveram iar daca nimeni nu doreste sa se implice sau sa ne implice in proiecte sau actiuni trebuie sa stim sa fim cu smerenie deoarece nu trebuie sa avem un cuvant de spus de fieacare data chiar daca cineva iti preia o idee si o promoveaza pentru ca pur si simplu nu a dorit sa o promoveze ca venind de la tine nu trebuie sa fim suparati ci trebuie sa ne bucuram daca se realizeaza ceva.